Postări

Se afișează postări din 2015

Dorinta.Iluzie.Tristete.Final.

Imagine
     Inca mi-e dor de tine !           Acum stau pe banca noastra si mi te imaginez obosit dupa o zi intreaga zambindu-mi usor. Te ating usor pe mana si tresari sub atingerea mea firava. Iti arunci privirea asupra mea si ma simt inlantuita in amalgamul cafeniu al ochilor tai, dar in acelasi timp ma simt iubita si pretuita. Te vreau aici, pe banca noastra. Te vreau intreg. Vreau sa ma faci sa iti rostesc numele in cel mai simplu si delicat mod. Incep sa iti povestesc ce mi s-a intamplat astazi. Tu ma asculti, iar un suras apare pe buzele tale frumoase. Imi pierd gandurile si te sarut profund. Uimit, ma cuprinzi cu bratele tale puternice si ma saruti incetisor. Pe langa noi trec tineri indragostiti, tineri care emana iubire printr-o simpla privire. Ne uitam la ei si ne amintim de noi, cat de stangaci eram la inceput. Cat timp ne-a luat pana ne-am facut loc unul celuilalt in suflet!      -Iubirea este nemuritoare, te intreb eu cu...

Speranta

Imagine
-Ma vrei? spuse ea, intorcandu-se dezamagita de propriile simtaminte catre usa. Era atat de uimita ca se ajunsese at at de repede si de facil la un final. Un final iremediabil de scurt si dureros...pentru ea.    El statea chircit langa pat incercand sa inteleaga ce tocmai se intamplase. I-a cerut un lucru simplu, sex. De ce dramatiza ata t cu sentimentele? Cine  putea sa aiba sentimente intr-o vreme atat de sumbra si de melancolica? Il privea cu asa o adoratie salbatica, dar in acelasi timp nu putea sa ii  accepte conditiile. Cu un dram de curaj ii mai spuse inca o data ceea ce stia ca fara de care nu va accepta in veci o asa legatura, chiar daca el deja isi facea loc prin toate particul ele corpului ei. - Tot ce iti cer e sa imi dai o farama din sufletul tau! Vreau sa ma cunosti,  inainte sa imi cunosti si trupul. Vreau sa ma tii in brate si sa simti cum imi bate inima nebuneste,  sa imi tii mana strans atunci cand nu ...

Ganduri.

Despartire.Amagire.Fericire.Iluzii.Dragoste.Sperante.Lacrimi.Durere.Neant. Mi-e dor de tine. Vreau sa ma tii in brate. Sopteste-mi ca va fi bine. Saruta-ma si nu pleca. Ramai pentru eternitate. Lacrimi crude si griji prefacute in riduri. Nu pleca. Te rog. Inima seaca.Suflet hain. Trup pangarit. De ce ? Asta-i dragostea ? Nu mai vreau. Doare. Rau si mult.

Vreau...

Imagine
        Vreau sa scriu, dar parca cuvintele m-au parasit. Vreau sa iti vorbesc, sa te simt, sa te respir, insa umbra asta naucitoare nu imi da voie. Ma tine inlantuita, departe de nectarul sufletului tau si de mireasma pielii tale.        Vreau sa iti marturisesc cat de devotata iti sunt, cat de mult imi doresc rasuflarea ta fierbinte ca focul diabolic si ireal pe intinsa suprafata imperfecta ce-mi tine ferecata esenta mea juvenila si nesigura.    Vreau sa iti fur esenta ce iti da viata si apoi sa ti-o inapoiez inzecit.        Oare aceasta dorinta pasionala si arzatoare este dragoste? Oare aceasta nevoie infinita se numeste dragoste?        Energia si esenta freamata neincetat in interorul fiintei mele. Te cauta, cauta macar o urma a miresmei tale, a atingerii tale calde, a privirii tale care vindeca orice rana inainte de a se naste.       Vreau tot ce se ascunde in spatele...

Este sau nu este ?

Imagine
                Ce este dragostea?              Oare ce este dragostea pentru o fiinţă umană? Este o adiere de vant intr-o dimineaţă de primăvara cand soarele isi face curaj sa apara pe marele infinit albastru, ori o alta infinitate din acest univers care prinde viata atunci cand nivelul de libertate si eforie amestecat cu putina fericire este atins la cote maxime?                Dragoste sau Iubire?             Iubirea este oare un sentiment? Un freamat continuu de atomi consacrati acestei pasiuni tematoare de conditia efemera a umanitatii.    Fiintele rezuma iubirea la micutele detalii ce ne inconjoara si pe care le cream dupa bunul nostru plac. La acele lucruri mici pe care le consideram insignifiante, dar care p...

Despre existenta umana/povara de a fi

Imagine
                                    Oare intr-adevar existenta umana reprezinta o povara? Oare povara de a fi ne reprezinta pe noi oamenii?           Ne trezim dimineata, ne servim in liniste ceaiul sau cafeaua si apoi plecam grabiti spre scoala sau serviciu. Ne incepem ziua cu un sincer "buna dimineata!" si ne afisam pe fetele noastre imperfecte un zambet autentic, fiindca acea zi chiar este una buna. Petrecem acele cateva ore din gratioasa zi muncind, punandu-ne toti atomii ce ne alcatuiesc intr-o continua miscare, emanand energie. Seara ne intoarcem acasa istoviti dupa intreaga zi in care am facut ceva, am ajutat pe cineva sau chiar ne-am imbunatatit pe noi insine. Suntem impacati cu gandul ca nu a trecut inca o zi din viata noastra in zadar, acea zi ramanand in mintea si sufletele noastre ca un stigmat bun sau rau.  ...