Dorinta.Iluzie.Tristete.Final.
Inca mi-e dor de tine !
Acum stau pe banca noastra si mi te
imaginez obosit dupa o zi intreaga zambindu-mi usor. Te ating usor pe
mana si tresari sub atingerea mea firava. Iti arunci privirea asupra
mea si ma simt inlantuita in amalgamul cafeniu al ochilor tai, dar in
acelasi timp ma simt iubita si pretuita. Te vreau aici, pe banca
noastra. Te vreau intreg. Vreau sa ma faci sa iti rostesc numele in
cel mai simplu si delicat mod. Incep sa iti povestesc ce mi s-a
intamplat astazi. Tu ma asculti, iar un suras apare pe buzele tale
frumoase. Imi pierd gandurile si te sarut profund. Uimit, ma cuprinzi
cu bratele tale puternice si ma saruti incetisor. Pe langa noi trec
tineri indragostiti, tineri care emana iubire printr-o simpla
privire. Ne uitam la ei si ne amintim de noi, cat de stangaci eram la
inceput. Cat timp ne-a luat pana ne-am facut loc unul celuilalt in
suflet!
-Iubirea este nemuritoare, te
intreb eu cu o voce firava.
-Iubirea dainuie in timp... Noi
suntem Iubire si vom fi si peste cateva secole in inimile urmasilor
nostri.
Ii admiram curajul de a vorbi asa
despre iubire. Eu nu puteam, nu reuseam sa ii gasesc o definitie atat
de concreta. Pentru mine, iubirea insemna privirea lui visatoare,
zambetul unui copil, linistea apei, eternitatea si misterul naturii.
Sunt atatea lucruri ce emana iubire.
Ma refugiez in imbratisarea lui
protectoare si zambesc stiind ca iubirea inseamna totul si nimic.
-Tu esti mai presus decat tot, i-am
spus, privindu-l cu adoratie.
El imi zambi si ma saruta pe frunte,
strangandu-ma mai aproape de el.

Comentarii
Trimiteți un comentariu