El
Privirea reprezinta patrunderea adanc in misterul unicitatii din sufletul persoanei.
L-am vazut, l-am privit profund chiar si pentru o fractiune de secunda; m-a privit inapoi atent, analizandu-mi fiecare particula ce-mi alcatuia imperfecta limitare a sufletului meu juvenil. Am inceput sa il analizez si eu la randu-mi: emotii puternice, ochii caprui, senzualitate, brunet, eforie, inalt, libertate, camasa bleumarin, responsabilitate, o limitare perfect imperfecta a sufletului sau chinuit de vise si dorinte arzatoare, dar nerealizabile.
Dorinta de a fi dorit, de a apartine cuiva pune stapanire pe mine, pe intregul meu sistem neuronal. L-am privit adanc in suflet si am vazut o sclipire profund intiparita in camera aceea invechita. Mi-am dorit sa ajung pana la ea, dar pe drum se pare ca m-am pierdut pe mine. Cu riscul de a deveni prea vulnerabila, am inaintat spre acea sclipire care imi taia respiratia, care imi striga cu fiecare suflare ireala ca voi cunoaste ceea ce inseamna sa fii intreg.
Calea a reprezentat infernul inimii mele fragede si juvenile. Odata ajunsa acolo, in acea camera invechita, nu mai eram eu, nu mai ramasese nimic din mine, era doar un suflet invelit in stigmatele drumului parcurs catre acea sclipire. Acea sclipire m-a costat inima si sufletul meu. Dar, n-am regretat niciodata.
Chiar daca mai imi ramasese foarte putin, am continuat sa lupt si sa lupt pana la ultima picatura de putere pamanteasca.
Si a sosit momentul cand am cunoscut ce inseamna sa fii intreg. Atunci am explodat in milioane de particule, de atomi imbatati de dragostea pura si sincera pe care avusesem s-o traiesc cateva clipe.
El fusese declansatorul dragostei mele. El fusese butonul. El mi-a dat sa traiesc iubirea, cel mai frumos, nobil si pur sentiment existent. El...

Comentarii
Trimiteți un comentariu