A fost odata ca niciodata...

                         A fost odata o prea frumoasa fata care traia fericita in imparatia ei. Insa, intr-o zi totul s-a destramat, transformandu-se in praf si cenusa. Toata fericirea aceea divina de care avea parte aceasta prea frumoasa fata disparuse dintr-o singura suflare a vantului naprasnic ce anunta vremuri grele pentru inima si sufletul acestei fiinte superioare. 
          Totul devenise gri, se instala o amenintatoare mediocritate si o lacoma monotonie asupra sufletelor nesemnificative ale oamenilor si mai ales a prea frumoasei fete. Tristetea, durerea, mania devenisera stapane pe gandurile si emotiile oamenilor. Totul era asa de intunecat. Speranta se plimba tematoare de colo-n colo incercand sa patrunda in sufletul vreunui om, insa pana la ultimul om al carui suflet hain hoinarea stingherit, fara niciun scop - nu putea face nimic. Asa ca, pleca departe de acel loc trist si intunecat pentru totdeauna. 
             Nu mai exista speranta ca totul se va sfarama in jur si va renaste pacea si bucuria in sufletele parjolite de hainele orori ale iadului care cazuse asupra lor.
            Pana cand, intr-o zi ca oricare alta prea frumoasa fata isi gaseste minunatul lantisor primit in dar de la prea mult iubitul ei tata. Acela a fost momentul de rascruce din viata ei. Amintirile curgeau prin vene ca un puternic antidot. Amintiri bune, rele, pline de dragoste si duiosie, dar si de tristete si regrete. Amintiri care au facut-o sa-si dea seama ca merita sa ai un scop in aceasta minunata viata. Sa lupti pentru ceva.
          Atunci prea frumoasa fata a inteles ca dragostea vindeca orice rana si poate invinge chiar si cea mai haina oroare a iadului. Dragostea este antidotul suprem al umanitatii. 
          Astfel, prea frumoasa fata a luptat cu raul, suferinta, mania, chiar si ura, iar in final oamenii si-au recastigat sufletele. Sufletele lor haine zburdau de fericire ca s-au intors la magia vietii pe care nu o putem vedea cu totii, numai daca alegem sa o avem. 
                            Si astfel, au trait fericiti pana la adanci batraneti, prea frumoasa fata avand grija ca niciodata sa nu mai incolteasca tristetea in sufletul ei si a oamenilor sai. 

^ Se pare ca pana si in basme, prea frumoasele si inteleptele noastre personaje au de ales. Dreptul de a alege este cea mai importanta arma pe care o purtam cu noi in fiecare zi, in fiecare secunda de soare si cer curat. 
     Niciodata nu trebuie uitat ca tot ce ni se intampla este pentru ca noi am ales asta. Vrand, nevrand am ales...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tu... in mintea mea.

     Ma plimb de-a lungul bulevardului plin de oameni grabiti si ma pierd usor, usor in haos. Trec pe langa un parculet si ochii imi aluneca pe un cuplu care se bucura de seara asta rece, dar dulce de toamna. Gandul imi fuge la tine.. oftez si grabesc pasul. Incerc sa ma uit la magazine, sa imi alung gandurile despre tine, dar nu pot controla avalansa ce se revarsa peste mine. Pe fundal simt durerea din piept cum isi face aparitia si parca amintirile cu tine trec prin fata ochilor mei ca un film vechi. Din nou, incerc sa alung tristetea din minte si zambesc timid.. imi ridic privirea si vad ca un barbat ma priveste atent. Ii intorc privirea si las ca zambetul acela timid sa persiste pe buzele mele tremurande..imi raspunde la fel. Ii privesc ochii calzi, dar tu esti stapan al gandurilor mele in momentul asta. Ma retrag usor si trec mai departe. O alta amintire cu tine ma loveste din plin. Parca iti simt mirosul.. mirosul tau dulce care ma facea sa nu vreau sa iti dau drumu...
Citiți mai multe

Speranta

Imagine
-Ma vrei? spuse ea, intorcandu-se dezamagita de propriile simtaminte catre usa. Era atat de uimita ca se ajunsese at at de repede si de facil la un final. Un final iremediabil de scurt si dureros...pentru ea.    El statea chircit langa pat incercand sa inteleaga ce tocmai se intamplase. I-a cerut un lucru simplu, sex. De ce dramatiza ata t cu sentimentele? Cine  putea sa aiba sentimente intr-o vreme atat de sumbra si de melancolica? Il privea cu asa o adoratie salbatica, dar in acelasi timp nu putea sa ii  accepte conditiile. Cu un dram de curaj ii mai spuse inca o data ceea ce stia ca fara de care nu va accepta in veci o asa legatura, chiar daca el deja isi facea loc prin toate particul ele corpului ei. - Tot ce iti cer e sa imi dai o farama din sufletul tau! Vreau sa ma cunosti,  inainte sa imi cunosti si trupul. Vreau sa ma tii in brate si sa simti cum imi bate inima nebuneste,  sa imi tii mana strans atunci cand nu ...
Citiți mai multe

Mi-e dor..

   Mi-e dor sa fiu cu capul in nori, sa zambesc fara motiv, sa il vad pe el si sa simt fiori in tot corpul. Mi-e dor sa ma indragostesc, sa ofer tot ce pot, zambete create din praf de stele si imbratisari calde. Vreau sa cunosc, sa invat si sa iubesc. Vreau sa imi fie dor de vocea lui in diminetile pline cu soare si de ochii lui atunci cand ma pun sa dorm. Momente pline de tandrete, dar si de rasete.. amintiri intense facute prin colturi uitate de lume, amintiri cu soare si vant, de care sa ne prindem ca doi copii captivati de neant. Mi-e dor de toate astea si chiar de mai mult... e minunat atunci cand poti rade cu cineva de o prostie pe care ai facut-o in timpul zilei sau un "sunt aici, totul o sa fie bine"... Zi de zi vad cupluri pe strazi uitate de timp, cupluri care isi manifesta sentimentele, trairile, altele care doar se tin de mana si zambesc. Le vad si un sentiment de bucurie ma copleseste, dar apoi ma gandesc cat de fain ar fi sa iubesc si sa fiu iubit...
Citiți mai multe