Candva...


           Ma plimb pe stradutele orasului si te caut. Te caut neincetat, de cand ma trezesc pana cand ochii nu mai pot vedea nimic altceva decat stelele care salasluiesc pe cer. Privirea imi fuge pe chipuri plictisite, fericite, pline de iubire sau de dezamagire. Tu nu esti. Nicaieri. Dar, nu renunt, te caut si, te caut si nu ma opresc pana cand ochii nu ni se vor mai intalni macar pentru o secunda. Cat vreau sa iti soptesc cat de mult te iubesc, cat tanjesc dupa atingerea ta, dupa sarutul tau innebunitor de dulce.
            Nu vreau sa accept ca te-am pierdut in multime, ca ti-am lasat mana libera pentru o frantura de timp si altcineva mi te-a furat. Nu vreau sa cred ca acum infloreste o alta floare in sufletul tau. Simt cum dezamagirea imi curge prin vene, cum rade de mine, ca te-am pierdut pentru totdeauna..
           Te vad cum dai coltul pe strada urmatoare, inima imi bate cu putere, fug intr-acolo cu pasi grabiti si alunecosi, nu vreau sa te pierd din ochi, nu din nou. Ajung acolo si ma uit dupa tine, nu mai esti..ai disparut. Probabil nici nu ai fost tu, doar o iluzie desarta ce voia sa imi aline inima lasata in deriva.
          Imi ridic ochii in lacrimi si ma uit in sus..stelele ma priveau nestingherite cum imi manifestam durerea pe strada aia intunecata si haina dintr-un oras devenit strain acum.
          Privesc cerul si stiu ca si tu faci acelasi lucru.
          Plec de acolo, merg si nu stiu ce e cu mine. Ratiunea se lupta sa preia controlul, insa inima este mai puternica ca oricand, sentimentul este atat de profund incat am impresia ca o sa explodez in milioane de atomi imbatati de iubire si alcool.
            E ora 5 dimineata si eu hoinaresc pe strazi adormite si prafuite de vreme. E ora noastra. Incep sa plang. Tresar cand imi dau seama ca am ajuns fara sa vreau langa banca noastra. Amintirile incep sa curga prin vene, te simt asa aproape. Iti vad ochii visatori dupa un sarut dulce, iti vad zambetul triumfator dupa o mica tachinare..surad usor gandindu-ma la tachinarile noastre. Tot timpul ma enervam si tu razand imi tot spuneai despre un proverb frantuzesc.."cine se tachineaza, se iubeste". Si apoi ma luai in brate si te jucai cu buzele mele, ma strangeai la pieptul tau si nu imi mai dadeai drumul..se simtea ca o eternitate. Atunci asa se simtea..

            Acum, este 5:24, stau pe banca noastra si este frig, linistea apei ma face sa imi fie somn.  

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tu... in mintea mea.

     Ma plimb de-a lungul bulevardului plin de oameni grabiti si ma pierd usor, usor in haos. Trec pe langa un parculet si ochii imi aluneca pe un cuplu care se bucura de seara asta rece, dar dulce de toamna. Gandul imi fuge la tine.. oftez si grabesc pasul. Incerc sa ma uit la magazine, sa imi alung gandurile despre tine, dar nu pot controla avalansa ce se revarsa peste mine. Pe fundal simt durerea din piept cum isi face aparitia si parca amintirile cu tine trec prin fata ochilor mei ca un film vechi. Din nou, incerc sa alung tristetea din minte si zambesc timid.. imi ridic privirea si vad ca un barbat ma priveste atent. Ii intorc privirea si las ca zambetul acela timid sa persiste pe buzele mele tremurande..imi raspunde la fel. Ii privesc ochii calzi, dar tu esti stapan al gandurilor mele in momentul asta. Ma retrag usor si trec mai departe. O alta amintire cu tine ma loveste din plin. Parca iti simt mirosul.. mirosul tau dulce care ma facea sa nu vreau sa iti dau drumu...
Citiți mai multe

Speranta

Imagine
-Ma vrei? spuse ea, intorcandu-se dezamagita de propriile simtaminte catre usa. Era atat de uimita ca se ajunsese at at de repede si de facil la un final. Un final iremediabil de scurt si dureros...pentru ea.    El statea chircit langa pat incercand sa inteleaga ce tocmai se intamplase. I-a cerut un lucru simplu, sex. De ce dramatiza ata t cu sentimentele? Cine  putea sa aiba sentimente intr-o vreme atat de sumbra si de melancolica? Il privea cu asa o adoratie salbatica, dar in acelasi timp nu putea sa ii  accepte conditiile. Cu un dram de curaj ii mai spuse inca o data ceea ce stia ca fara de care nu va accepta in veci o asa legatura, chiar daca el deja isi facea loc prin toate particul ele corpului ei. - Tot ce iti cer e sa imi dai o farama din sufletul tau! Vreau sa ma cunosti,  inainte sa imi cunosti si trupul. Vreau sa ma tii in brate si sa simti cum imi bate inima nebuneste,  sa imi tii mana strans atunci cand nu ...
Citiți mai multe

Mi-e dor..

   Mi-e dor sa fiu cu capul in nori, sa zambesc fara motiv, sa il vad pe el si sa simt fiori in tot corpul. Mi-e dor sa ma indragostesc, sa ofer tot ce pot, zambete create din praf de stele si imbratisari calde. Vreau sa cunosc, sa invat si sa iubesc. Vreau sa imi fie dor de vocea lui in diminetile pline cu soare si de ochii lui atunci cand ma pun sa dorm. Momente pline de tandrete, dar si de rasete.. amintiri intense facute prin colturi uitate de lume, amintiri cu soare si vant, de care sa ne prindem ca doi copii captivati de neant. Mi-e dor de toate astea si chiar de mai mult... e minunat atunci cand poti rade cu cineva de o prostie pe care ai facut-o in timpul zilei sau un "sunt aici, totul o sa fie bine"... Zi de zi vad cupluri pe strazi uitate de timp, cupluri care isi manifesta sentimentele, trairile, altele care doar se tin de mana si zambesc. Le vad si un sentiment de bucurie ma copleseste, dar apoi ma gandesc cat de fain ar fi sa iubesc si sa fiu iubit...
Citiți mai multe