Scrisoare de ziua mamei..



            

               
   Mama, un cuvant atat de simplu si obişnuit, poate cel mai simplu cuvant care exista dar, ce mă mint eu cu acest “poate”, desigur ca este cel mai simplu însă cu o încărcătura atat de imensă incat poate întrece cu uşurinţă duritatea si unicitatea unui diamant slefuit cu atenţie ani de zile.

                  Am uitat sa mă prezint, mă numesc Ana Mihaela, nascuta intr-o sambata matinala de toamna.

                  6 septembrie ’97 – o femeie cu parul ca abanosul si ochii ciocolatii amarui se lupta din rasputeri chiar prin ultima ei suflare sa aduca pe lume o fiinta, o parte din ea ce lua viata. Sentimentele erau contradictorii dar, extrem de puternice –durerea diavoleasca si ireala ce ii sfasia fiecare centimentru al trupului sau firav, fraged si bucuria pura din sufletul ei curat si crud de a avea in sfarsit privilegiul  devenirii  unei adevarate  eroine.

               Din acel moment aceasta femeie minunata a devenit eroina mea, era mama mea. Impreuna, am plans, dar am si ras, am invatat ce e durerea, am simtit-o atat de puternic incat a ramas imprimata pe trupurile noastre ca un stigmat ireal dandu-ne  de stire in fiecare moment al vietii noastre ca suntem doua fiinte puternice si curajoase care impreuna merg intotdeauna numai si numai inainte.

              Sunt constienta ca termenul “ intotdeauna” este un termen atotcuprinzator, de aceea am curajul sa  il folosesc.

             Intotdeauna am vrut sa prind fericirea in palma si apoi sa pot fugi la femeia aceea minunata cu un imens zambet tamp pe buzele fragede si uscate de copil si sa o pot inunda cu acea substanta euforica din palma mea mica si imperfecta. In mintea mea de copil curat si inocent intotdeauna -din nou acest termen – am avut intentia si am incercat prin posibilitatile ce mi le permitea mintea mea intortocheata sa o fac mandra, sa se simta mandra ca nu a irosit degeaba fiecare rasuflare de fier si foc in timp ce imi dadea viata. Întotdeauna mi-am dorit sa spuna: da, aceasta este odrasla mea, fiinta ce imi va purta in continuare esenta in aceasta lume imperfecta.

             In fiecare moment al existentei mele imi pun mintea sa gaseasca cele mai adevarate si pure solutii prin care sa ii demonstrez cat de mult, dar, cat de mult o pot iubi. Imi doresc sa vada cum fiecare por ce alcatuieste cel mai maret organ al trupului meu emana esenta ei, cum fiecare striga prin cel mai pur mod ca o iubesc si ca ii multumesc.

            Off, nu exista in vocabularul limbii mele materne atatea cuvinte care sa exprime cat ii multumesc. Ii multumesc pentru fiecare secunda petrecuta alaturi de ea, de toate lucrurile materiale si spirituale pe care le detin, de imensa cantitate financiara pe care a investit-o in mine si mai ales de portia imbelsugata de sentimente profunde si intense pe care le-a impartasit cu mine cu fiecare atom care se zbate in acest haos constant din jurul nostru si din noi.

              Am palavragit cam mult, tot ce mi-am dorit sa iti spun este ca vreau sa te vad zambind in fiecare zi. Te iubesc foarte mult, si sper ca nu te-am suparat vreodata, chiar daca stiu ca au fost multe dati in care am facut-o si mai sper ca am remediat fiecare situatie in care am gresit.

             In aceasta zi mirifica, mama mea draga si scumpa implinesti iubita si valoroasa varsta de 36 de ani. Iti doresc acel echilibru al tuturor lucrurilor de care imi povestea cineva candva..

             In timp ce soarele apunea mi-ai soptit cateva cuvinte lipsite de sens, dar cu o valoare inimaginabila. Cuvinte care mi-au definit existenta, care mi-au dovedit ca motivul pentru care traim este mult mai puternic decat noi. Am simtit cum emanai acea substanta euforica despre care vorbeam, erai fericita, cu adevarat fericita.

           
La multi ani !

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tu... in mintea mea.

     Ma plimb de-a lungul bulevardului plin de oameni grabiti si ma pierd usor, usor in haos. Trec pe langa un parculet si ochii imi aluneca pe un cuplu care se bucura de seara asta rece, dar dulce de toamna. Gandul imi fuge la tine.. oftez si grabesc pasul. Incerc sa ma uit la magazine, sa imi alung gandurile despre tine, dar nu pot controla avalansa ce se revarsa peste mine. Pe fundal simt durerea din piept cum isi face aparitia si parca amintirile cu tine trec prin fata ochilor mei ca un film vechi. Din nou, incerc sa alung tristetea din minte si zambesc timid.. imi ridic privirea si vad ca un barbat ma priveste atent. Ii intorc privirea si las ca zambetul acela timid sa persiste pe buzele mele tremurande..imi raspunde la fel. Ii privesc ochii calzi, dar tu esti stapan al gandurilor mele in momentul asta. Ma retrag usor si trec mai departe. O alta amintire cu tine ma loveste din plin. Parca iti simt mirosul.. mirosul tau dulce care ma facea sa nu vreau sa iti dau drumu...
Citiți mai multe

Speranta

Imagine
-Ma vrei? spuse ea, intorcandu-se dezamagita de propriile simtaminte catre usa. Era atat de uimita ca se ajunsese at at de repede si de facil la un final. Un final iremediabil de scurt si dureros...pentru ea.    El statea chircit langa pat incercand sa inteleaga ce tocmai se intamplase. I-a cerut un lucru simplu, sex. De ce dramatiza ata t cu sentimentele? Cine  putea sa aiba sentimente intr-o vreme atat de sumbra si de melancolica? Il privea cu asa o adoratie salbatica, dar in acelasi timp nu putea sa ii  accepte conditiile. Cu un dram de curaj ii mai spuse inca o data ceea ce stia ca fara de care nu va accepta in veci o asa legatura, chiar daca el deja isi facea loc prin toate particul ele corpului ei. - Tot ce iti cer e sa imi dai o farama din sufletul tau! Vreau sa ma cunosti,  inainte sa imi cunosti si trupul. Vreau sa ma tii in brate si sa simti cum imi bate inima nebuneste,  sa imi tii mana strans atunci cand nu ...
Citiți mai multe

Mi-e dor..

   Mi-e dor sa fiu cu capul in nori, sa zambesc fara motiv, sa il vad pe el si sa simt fiori in tot corpul. Mi-e dor sa ma indragostesc, sa ofer tot ce pot, zambete create din praf de stele si imbratisari calde. Vreau sa cunosc, sa invat si sa iubesc. Vreau sa imi fie dor de vocea lui in diminetile pline cu soare si de ochii lui atunci cand ma pun sa dorm. Momente pline de tandrete, dar si de rasete.. amintiri intense facute prin colturi uitate de lume, amintiri cu soare si vant, de care sa ne prindem ca doi copii captivati de neant. Mi-e dor de toate astea si chiar de mai mult... e minunat atunci cand poti rade cu cineva de o prostie pe care ai facut-o in timpul zilei sau un "sunt aici, totul o sa fie bine"... Zi de zi vad cupluri pe strazi uitate de timp, cupluri care isi manifesta sentimentele, trairile, altele care doar se tin de mana si zambesc. Le vad si un sentiment de bucurie ma copleseste, dar apoi ma gandesc cat de fain ar fi sa iubesc si sa fiu iubit...
Citiți mai multe