Adevar, speranta si putere..

     Ma plimb de-a lungul bulevardului plin de oameni grabiti si ma pierd usor, usor in haos. Trec pe langa un parculet si ochii imi aluneca pe un cuplu care se bucura de seara asta rece, dar dulce de toamna. Gandul imi fuge la tine.. oftez si grabesc pasul. Incerc sa ma uit la magazine, sa imi alung gandurile despre tine, dar nu pot controla avalansa ce se revarsa peste mine. Pe fundal simt durerea din piept cum isi face aparitia si parca amintirile cu tine trec prin fata ochilor mei ca un film vechi. Din nou, incerc sa alung tristetea din minte si zambesc timid.. imi ridic privirea si vad ca un barbat ma priveste atent. Ii intorc privirea si las ca zambetul acela timid sa persiste pe buzele mele tremurande..imi raspunde la fel. Ii privesc ochii calzi, dar tu esti stapan al gandurilor mele in momentul asta. Ma retrag usor si trec mai departe. O alta amintire cu tine ma loveste din plin. Parca iti simt mirosul.. mirosul tau dulce care ma facea sa nu vreau sa iti dau drumu...

        Merg pe strada intr-o mare de oameni grabiti. Trec pe langa un cuplu si ma gandesc la tine, la ochii tai verzi, da.. Imi aduc aminte imediat de dimineata aia cand m-am trezit langa tine si primul lucru pe care l-am vazut au fost ochii tai care imi zambeau deja..ma iubeau pe ascuns. Ce mai dimineata! Simt un fior pe mana si intorc fara sa vreau capul, inima te vrea aici langa ea, dar ratiunea imi sopteste sa merg inainte, ma asteapta un interviu.. Oare ce faci tu la ora asta? Oare iti mai aduci aminte de seara aia in care ne-am plimbat ca doi nebuni indragostiti pe cheiul apei si felul in care imi faceai inima sa vibreze in piept de fiecare data cand ma luai de mana, o simpla atingere si haosul parca isi gasea linistea pentru o fractiune de secunda.             Astept pe scaun nerabdatoare pentru noul pas pe care vreau sa il fac in cariera mea... mai tii minte? M-ai invatat cat de mult inseamna cariera ...

   Mi-e dor sa fiu cu capul in nori, sa zambesc fara motiv, sa il vad pe el si sa simt fiori in tot corpul. Mi-e dor sa ma indragostesc, sa ofer tot ce pot, zambete create din praf de stele si imbratisari calde. Vreau sa cunosc, sa invat si sa iubesc. Vreau sa imi fie dor de vocea lui in diminetile pline cu soare si de ochii lui atunci cand ma pun sa dorm. Momente pline de tandrete, dar si de rasete.. amintiri intense facute prin colturi uitate de lume, amintiri cu soare si vant, de care sa ne prindem ca doi copii captivati de neant. Mi-e dor de toate astea si chiar de mai mult... e minunat atunci cand poti rade cu cineva de o prostie pe care ai facut-o in timpul zilei sau un "sunt aici, totul o sa fie bine"... Zi de zi vad cupluri pe strazi uitate de timp, cupluri care isi manifesta sentimentele, trairile, altele care doar se tin de mana si zambesc. Le vad si un sentiment de bucurie ma copleseste, dar apoi ma gandesc cat de fain ar fi sa iubesc si sa fiu iubit...

     Te-ai intrebat vreodata cum poti sa placi pe cineva intr-o secunda de soare si vant? Cum zambetul lui devine intreaga ta lume? Incepi sa adori momentele cand ii prinzi privirea aia calda si misterioasa si simti cum inima bate din ce in ce mai tare.. Oare el ar trebui sa stie asta? Oare si el te place? Intrebari fara raspuns, intrebari inocente, nascute din curiozitate si copilarie. Hmm, daca te-ar vedea asa copilaroasa cum esti tu uneori, crezi ca s-ar indragosti de tine? Si momentul ala in care iti spune pe nume, dar in atatea culori si emotii ca nici tu nu mai stii cum te cheama..     Nu-i asa ca e incredibil senzatia cand va atingeti din greseala si il simti, ii simti energia care se imbina atat de perfect cu a ta, te imbeti cu esenta lui si lumea devine un loc in care iubirea este mai presus de toate, un loc in care oamenii sunt mai buni si mai curajosi in a-si arata esenta..        Mmm, da, stiu ca te-ai gandit..ti-ai imaginat...